De ce iubesc vinul de Cotnari ?! Nu doar pentru ca-i aur pur...

 Cotnari...
  Totul a-nceput la sfarsitul anului 2005, cand intamplator m-am uitat pe-un raft de magazin in cautarea vinului perfect pentru Craciun si Revelion - sarbatori care bateau la usa. Am citit pe-o sticla de Grasa de Cotnari (pe-a carei eticheta o am si azi) ca se pot castiga 500 de butoaie de vin , daca trimiti doua capisoane de la sticle.iar alegerea celor mai vrednici "osteni"se va face pe 15 decembrie. Mi-am spus imediat "de ce nu?! Asta-i vinul perfect !". Am luat patru sticle , cate doua pe bon ,sa-mi maresc sansele . Si  cu unul din bonuri am castigat butoiul de stejar cu 100 litri de vin,  de cea mai buna calitate.
  A fost un adevarat ritual sa desigilez butoiul si o mare bucurie sa-l impart cu familia.
  Au venit Sarbatorile din decembrie 2006  si la fel ,Compania Cotnari  pune la bataie alte 505 de butoaie  , daca trimiti doua capisoane inscriptionate cu textul "505 butoaie ".Acum nu numai eu m-am inscris cu mai multe sanse , tanjind sa-mi alint papilele gustative cu buchetul de arome cunoscut, ci si ceilalti din familie care gustasera din licoarea magica data de mine . Asa s-a facut ca iar am castigat vinul de Sarbatori si eu si unul dintre ai mei.
   A venit anul 2011 , in toamna. Anul in care mi-am luat masina, ca o femeie independenta ce sunt , insa mai aveam de plata cateva sute de euro pentru a o achita complet. In general trec in anul urmator fara nicio datorie, insa de data aceasta se parea ca nu pot sa fac asa...
    Cotnari a lansat o alta promotie si ...da, am castigat o medalie de aur de vreo 11 grame, care m-a ajutat sa-mi indeplinesc visul. Mi-am achitat masina definitiv.
  Cel mai frumos moment insa , aveam sa -l traiesc in decembrie 2015 , cand Cotnari m-a ajutat sa castig prima  excursie la ei acasa - in pantecul Moldovei, de unde se naste acest Vin de aur.
   Am vazut dincolo de calitatea vinului fara  cusur, o echipa care functioneaza ca un tot perfect , fapt ce mi-a certificat ca asteptarile mele vor fi rasplatite  mereu la superlativ . Am vazut oameni adevarati ,care dovedesc in orice moment ca daca faci ceva punand suflet si profesionalism , n-are cum sa nu iasa performanta. La Cotnari nu numai vinul este de medalia de aur , ci si oamenii care-l " indruma in viata ". Cu asa parinti - copilul-produs al acestui brand romanesc  are trecut , prezent si viitor de aur, va fi o emblema si -n posteritate.
  Am mai castigat doua excursii apoi , la  ultima ,in weekendul 24-26.03.2017 avand posibilitatea sa-mi iau si membrii familiei in formatie de 1 +3.
  Am regasit aceeasi oameni care incearca sa faca cunoscut tuturor ca este foarte important sa fii de locul intai, sa fii cel mai bun, sa evoluezi si sub nicio forma sa nu te abati de la principiile de baza , care te-au calauzit de la inceput.
  De fiecare data am cumparat vinul de Cotnari,pentru calitate si pentru ca va fi mereu prima alegere de suflet, de-a lungul celor 12 ani de cand ne-am cunoscut , dovedindu-se a-mi fi prieten si facandu-mi viata mai frumoasa .Sunt o iubitoare de vin,care savureaza fiecare picatura, dar nu face excese , caci ce e prea mult sau prea putin strica-ntotdeauna.
  Le-am impartasit celor din jur, ce frumos e sa te bucuri de o degustare de vin  la Cotnari , ghidat fiind de o doamna  oenolog , de vocea careia mi-e dor de fiecare data . Totul in vorba sa suna a poezie despre vin, despre arome, despre buchetul vinului, despre bogatia viilor in vremea lui Stefan, despre dulceata lui  , despre legendele ce s-au" iscat " din 1956 incoace, cand e datata  prima sticla de vin de Cotnari ramasa-n vinoteca...
  Atmosfera de sarbatoare pe care o traiesti de cand intri in fabrica  si esti intampinat cu paine calda si sare explicandu-ti-se procesul de productie al vinului si pana cand esti ospatat ca un nobil de vita , pe muzica draga sufletului romanesc ....este unica. Doar la Cotnari am trait-o ! Este completa, nu lipseste nimic, nici cel mai fin detaliu. Numai un necunoscator ,sau un mare carcotas ar spune altceva.
   Promovarea si implicarea in cunoasterea calitatii vinului de Cotnari de catre cat mai multi oameni din tara si de peste hotare , prin turismul la Cotnari, pentru mine s-a dovedit a fi o strategie  fara gres.Increderea in lucrul bine facut ,la standarde care nu includ compromisul, a devenit de necontestat . E certitudinea ca urmasii lui Stefan stiu ce au de facut sa duca faima mai departe .E certitudinea ca viitorul este asigurat si intotdeauna va exista o poveste...Povestea unui vin chihlimbariu , dulce si romanesc.

Ciocanesti , Satul- muzeu al Romaniei.

Am vazut la TV, fugar , un reportaj din Satul Ciocanesti- Suceava , in care se prezentau case pictate cu motive traditionale romanesti...Unicat, ca Sapanta, mi-am zis.... E ca si cand tot satul ar fi o mare ie , pe care raurile de motive romanesti sunt cusute cu maiestrie de cineva cu har. Trebuia sa-l vad , asa ca am hotarat s-o fac de Paste, pentru ca sarbatorile in Bucovina sunt altceva, fata de cele din Muntenia, de acasa.
Dupa un traseu frumos prin muntiii Romaniei mele frumoase , am ajuns la Ciocanesti, desi primisem sfaturi ca-i mult mai frumos  spre manastirile Putna, Moldovita, Sucevita  -situate la 70-100 km de sat,  am hotarat ca destinatia finala sa fie cea stabilita din start.
Cand am intrat in sat, prezentarea era : "Unul din cele mai frumoase sate din Romania" , infratit cu Policolor , deci urma sa descoperim culoarea in tot si toate...

Am intrat curiosi ,uitandu-ne-n stanga si-n dreapta  si admirand frumosul peisaj din mijlocul padurilor.Apoi totul a inceput sa se asterna privirilor noastre , ca un tablou in care trecutul, prezentul si viitorul erau prezente pe acelasi print screen. Erau acolo ele-casele unicat si  ei-oamenii , adevarata bogatie a acestor locuri.

Am mers cuminti pe langa ele, fotografiindu-le , fiecare spunand o poveste a ei, diferita de a celeilalte. Urma noaptea de Inviere , iar satul era cufundat intro liniste perfecta , ghiceai ca e locuit dupa fumul care iesea pe fiecare cos. Toate curtile in acelasi tipar , micute ,cu gard care permitea curiosului sa privesca indelung minunea de dupa el, gospodarii modeste de oameni harnici ,modeland cumintenia pamantului.

Am cautat cazare si-am gasit in centrul satului, din fericire pentru noi , cele mai primitoare  gazde pe care le-am intalnit pana acum.

Dupa odihna, se facuse deja noapte , inainte de noaptea sfanta a Invierii , am iesit in balconul pensiunii si ne-a fost dat sa vedem pe dealul din fata noastra , langa biserica , cimitirul plin de luminite rosii aprinse la mormintele celor dragi , plasate strategic pe deal ,astfel incat de cate ori privesti spre el , sa privesti si spre cel drag pierdut. Doar aici,in Bucovina am vazut asa.

Clopotele au marcat Inviarea spirituala... Toate sufletele s-au luminat , iar Slujba din curtea bisericii rasuna peste intreg satul.Nu va pot descrie sentimentele care-mi animau intreaga fiinta...Daca atunci cand am intrat in sat n-am zarit pe nimeni , la biserica parea ca e furnicar, tineri si batrani laolalta erau uniti prin inchinaciune in acel lacas sfant si adusesera cosuri de rachita pline cu oua rosii , mancare si dulciuri pentru a fi sfintite si impartasite pentru raposati, puse de-a lungul zidului interior al bisericii.Marturisesc ca mi-as dori ca si in Muntenia sa punem accent pe suflet si nu pe materie.Doar aici am vazut cat de mult am pierdut din intreg...

Dimineata se deschidea in fata noastra cu aburii iesind din padure, din pamantul secular...Mirosea a ieri , a azi, a maine... Aici s-a nascut vesnicia ,e clar ca-i adevarat, totul e neschimbat,perpetuu si cu consistenta , e istoria neamului nostru , pulsand in venele fiecaruia dintre noi...

Bogatia cea mai de seama a locului nu-s casele insa. Bogatia e valoarea oamenilor de aici.Primitori, dandu-ti sentimentul de apartenenta, ca si cand te-ar cunoaste de ani de zile. Nu mai spun, ca a pleca de la masa gazdelor  fara sa le gusti bucatele traditionale, oferite din suflet , e de neconceput.Trebuie sa ciocnesti cu ei un ou, un pahar , sa urezi si sa-mparti cu bucurie tot  ce primesti. Practic te simti de-al casei din primul moment.

Mi-as dori sa revin aici , in linistea asta randuita dintre munti, intre oamenii acestia minunati ,in locul acesta cu magie. Poate intre 13-15 august ,cand in fiecare an e Festivalul Pastravului.

Propuneti-va sa veniti aici, va garantez ca nu veti regreta .

 De cate ori voi vedea un motiv national , ma voi gandi cu drag la Ciocanesti-Suceava.

Despre romanii care au avut si au talent

As incepe acest mic eseu despre "romanii care au si au avut talent" lasand ceva in urma, cu brandurile pe care le iubesc cel mai mult, si anume: Gerovital, Aslavital, Farmec si, nu in ultimul rand, Nufarul. Au fost produse cu care s-au mandrit si bunicii nostri si care sunt cautate in toate colturile lumii. Pacat ca promovarea nu este chiar la inaltimea calitatii lor. Sa nu mai vorbim de brandul Ana Aslan, pe care de asemenea n-am stiut sa-l ducem mai departe. Am vandut produsele lor prin sistem MLM pana acum 3-4 ani, cand s-a desfiintat. Asa ajungeau produsele pana la ultima veriga de utilizatori, adica pana in mijlocul satelor, acum ajung alte branduri cu cataloage de prezentare minunate, insa cu produse mult inferioare celor neaose romanesti.Iau acum alta categorie de produse pentru un brand romanesc - I.D.Sarrieri, creat mai recent, adica de vreo 18 ani, de o romanca. A ajuns sa fie in acest scurt timp la fel de renumit pentru calitate si rafinament ca si Triumph, cu o istorie mult mai lunga.
Avem si o categorie de "branduri" cunoscute intre noi romanii neegalate de altele straine pana acum in constiinta noastra de roman neaos: palinca de Bihor, tuica de Valeni, Cascavalul de Rucar, preparatele traditionale de Craciun... Ne putem lauda si cu vinuri premiate in nenumarate randuri, din podgoriile Murfatlar si Cotnari.
Avem branduri ca Maia Morgenstern, Cristian Mungiu, Nadia Comaneci, Ilie Nastase si lista e mult mai lunga, nume pe care daca le rostesti spui Romania.
Alte branduri romanesti, bucati de Romanie, stau in spatele istoriei noastre sub o forma sau alta, precum Dracula sau, de ce nu, Festivalul Medieval de la Sighisoara, Delta Dunarii, Transfagarasanul sau Casa Poporului. Insa nici acestea nu sunt exploatate si pretuite la capacitatea maxima.
Se pare ca va trebui sa mai invatam de la altii, ca ceea ce-am reusit sa avem sunt lucruri unice, de mare pret, pe care trebuie sa le cultivam in suflet generatiilor viitoare, pentru a sti sa le pretuiasca la adevarata valoare. (Geanina Stanescu, Foto: Felician Scorobete)

 

Pur si simplu cotidian: Despre mine...despre noi

Pur si simplu cotidian: Despre mine...despre noi:  Am incercat adesea sa mint  putin timpul, sa-l fac mai frumos , mai usor de suportat, sa mi-l fac prieten ...Am reusit oarecum N-a fost usor...